3 meniuri de nemâncat (ah, ce păcat!) în public

Am decretat: nu există variantă elegantă de-a mânca un burger în public. Juriul a deliberat după ce toată fața mea a consumat un minunat (de altfel) burger la cârciuma din satul meu – a se citi cochetul Unity Bistro (care merită și el o poveste separată, măcar pentru faptul că patron este un sud-african care vorbește fără cusur română).

În momentul în care sosul a început să mi se scurgă printre degete și, în același timp, să urce spre urechi, sfidând orice legi ale fizicii, mi-am scrijelit o notă în minte, să nu comand vreodată burger la vreo întâlnire.

Pe aceeași notă am trecut și alte 2 mâncăruri de evitat în public, dacă ai un dram de preocupare pentru imaginea personală și un oarecare simț al ridicolului.

Salata – aparent benignă, are marea calitate de-a rămâne printre dinții tăi și-a ieși la iveală fix când vrei să zâmbești mai galeș, chiar la ore bune după prânz sau cină. Credeți-mă pe cuvânt, nimic nu distruge mai repede o firav înfiripată (de-a lungul unui drum cu liftul, îmi amintesc) relație decât un pătrunjel ițit printre dinți. Să o evităm, deci. Sau să o comandăm cu garnitură de ață dentară, pastă și periuță de dinți (eu mă declar vinovată de-a le căra, oricum, peste tot cu mine).

Spaghetele – da, știu, fetelor le-a rămas în memoria colectivă scena din Doamna și Vagabondul. Dar zău dacă alergatul ăla de paste prin lingură și sorbitul lor delicat și soldat, inevitabil, cu împroșcat de sos pe cămașa lui, rochia ta și papionul domnului de peste 3 mese au adus cuiva vreodată puncte. De evitat, aș zice, oricât le-ar recomanda meniul ca specialitate a casei.

Nu pot să închei acest text (ne)demn de vreun Pulitzer fără o mențiune despre prăjituri.

Savarina – de când am aflat, târzior, ce-i drept, asocierea dintre această clasică prăjitură însiropată, aromată și înecată în frișcă și zâmbetul tâmp al bărbatului care te aude comandând-o, mai că aș încerca să iau una, doar așa, ca să-i urmăresc reacția și să descopăr cât de bine disimulează.

Eclerul –  aici, mărturisesc, sunt chiar în dificultate. Nu numai că mi-ar fi greu să renunț la prăjitura mea preferată din copilărie și până-n vremurile noastre, temându-mă de asocierile falice din capul domnului, dar aș trăda rapid incapacitatea de-a lua decizii în condiții de stres – a se citi vitrina de 10 metri de la French Revolution, din care se dau la mine cel puțin 3 dintre eclerele mele preferate (nu săriți, că-n noul DOOM ăsta e singurul plural corect:)

foto: faimosul și gustosul burger Unity Bistro