cine spune că actorii sunt boemi și nu au disciplină nu a asistat la o repetiție “la domnu’ mazilu” – cum îl numesc plini de respect cei de la intrarea în teatrul excelsior, unde de mai bine de-o lună se repetă “fecioarele noastre grabnic ajutătoare” (de lee hall).

tinerele actrițe din distribuție (ana bianca popescu, meda topîrceanu, alina petrică, aylin cadîr, daniela tocari, oana pușcatu și ioana mărcoiu) sunt în regim de cantonament. ”ei, le-am mai dat câte o zi liberă…” – spune răzvan la capătul unei repetiții care a început la ora 14 și s-a terminat ”pe lumină”, cum remarcă surprinse fetele la ieșirea din teatru.

chiar și așa, regizorul nu pare foarte mulțumit de ce au lucrat azi. sau poate e doar oboseala. din scaunul meu (care scârțâie mult prea tare de fiecare dată când mă ridic să fac câte o fotografie) se vede că lucrurile au ajuns deja foarte departe, față de prima oară când le-am auzit pe fete ”dând textul”.

mă simt cumva de-a casei, deși știu bine că sunt doar un musafir. replicile sunt savuroase (nu degeaba ”our ladies of perpetual succour”-  în original –  a primit anul acesta premiul laurence olivier pentru cea mai bună comedie!), iar scenele dense. chicotesc pe-nfundate, zâmbesc amar, mai lăcrimez pe alocuri și am toate simptomele unui spectator cucerit deja de producția care va ieși la public (alt termen învățat recent:) aproape de sfârșitul stagiunii.

când fetele repetă mișcările cu raluca nicolae (asistenta de coregrafie a lui răzvan), iar apoi el însuși li se alătură pe scenă, nu mă pot abține și încep să filmez. nu, nu voi pune filmul pe youtube, așa cum sunt suspectată, mai în glumă, mai în serios. sunt doar fascinată de cum se compune scena, de cum regizorul (re)devine balerin și de mișcările repetate de zeci de ori (nu ținem mâinile așa, nu este flamenco! mișcarea din umeri, nu din coate!, stop, rămâi acolo – dani, te bat!, respiră, jos și du-te, stop!) pe melodia lui nazareth.

da, este despre dragoste. care doare. care surprinde. care șochează. care unește.

nu știu cât și ce pot să dezvălui acum. reguli nescrise spun că repetițiile intră sub incidența lui „off the record”. n-o să le încalc, deci, mai ales că vreau să le văd pe ”fecioare” și la o repetiție cu costume, după ce vine CUTIA (ar fi trebuit să-l vedeți pe răzvan mazilu făcându-și cruce când se pomenește – deduc – o necesară parte din decor).

postez doar câteva imagini luate în această seară (a se citi 24 mai 2017:). nu mă criticați pentru calitatea lor – atât am putut eu și telefonul meu să facem:))

p.s. ne vedem la premieră, da?

foto: stradalunii.com