fratele cel mic, nou-venit în oraș

japoneza mea, care s-a împotmolit undeva pe la sfârșit de alfabet hiragana și început de clasificatori, nu mi-a permis să descifrez din prima semnificația numelui ototo (fratele cel mic în sus-numita limbă), când am intrat în magazinul de pe mendeleev 5. primul meu gând a fost că nou-veniții din zona amzei sunt ”frații” băieților de peste drum, de la m60. nope.

spațiul este surprinzător. și cuprinzător. pe rafturi stau înșirate frumos produse de băut, păpat, spălat și înfrumusețat. bio, organice, sustenabile & such. și-n dreapta intrării (nu prea) stau: croissante, biscuiți cu cardamom, felii de chec, banana bread și cafele. numai bune de savurat afară, la cele (deocamdată) 2 măsuțe așezate la umbră – păi, nu vine ea, vara?:)

mesele se vor înmulți curând în gangul de lângă magazin. și presimt că și clienții la fel. ototo este deschis de o lună și jumătate și are deja clienți fideli.

pe mine m-au bulversat atâtea opțiuni, mărturisesc, așa că am căutat pe rafturi mărcile pe care le știam deja.  proprietarii și-au dorit branduri mici. independente. și cu poveste. și cred că le-a ieșit.

m-am fâțâit printre produse și plante, am admirat bancul de tâmplar procurat de la un colecționar de obiecte vechi (după cum am aflat de la ana, unul dintre proprietari), am remarcat mesele din lemn masiv lucrate în tehnică japoneză, am făcut repede un inventar al obiectelor din ceramică expuse, pe care mi le-aș dori în bucătăria mea (mai toate, ca să fiu sinceră) și-am savurat 2 cești de cappucinno cu lapte de ovăz. plus un biscuit cu cardamom.

și pentru că spațiul mi-a plăcut, am fost și-n prelungiri, pe una dintre băncile scăldate de soare, din gangul învecinat. de unde am transmis imediat vestea prietenilor mei amatori de locuri mișto, că avem ”jucărie nouă” în oraș.