por una milonga

no mistakes in the tango, darling, not like life – ne-a spus nouă pacino pe refren de ”por una cabeza”. nu sunt pe deplin de acord, dar, sincer, dintre toate greșelile pe care le-am făcut până acum în viață, cele din tango îmi plac cel mai mult.

sunt 6 luni deja de când învăț cuminte despre sacada, ochos și giro. și vreo 3 de când pagina de facebook a pierdut definitiv concursul de dimineață în fața clipurilor de pe youtube cu maria filali și gianpiero galdi. compar versiuni de milonga para as missões și milonga de buenos aires, îmi schimb ringtonul de câte ori mă obsedează vreo melodie nou-descoperită și îmi programez ieșirile din urbe astfel încât să nu ratez orele de curs cu dragoș și tehnica predată de andreea sau – doamne-ferește! – practica de sâmbătă și milonga tabiet sau de la nana. nu, nu sunt încă o tanguera veritabilă. și m-aș jena să mi se spună asta în fața celor care inspiră și respiră tango de-un deceniu. dar chiar și așa, mă simt deja ”in a relationship” cu tango. și da, es complicado.

prima oară ne-am întâlnit când am văzut parfum de femeie. am vrut de-atunci să învăț să-l dansez. și am crezut sincer că mi-a ieșit. până când am ajuns la o oră la fabrica de tango și am realizat că toată coregrafia mea frumos repetată cu un talentat dansator sportiv nu avea vreo legătură cu tango-ul argentinian.

așa că m-am frustrat, mi-am luat nesiguranța, orgoliul și jucăriile și am plecat acasă. pentru vreo 10 ani. sigur, am mai plâns între timp la excepționalul un tango mas, creat de răzvan mazilu, dansat de el, monica petrică și dansatori de la tango tangent și-am mai dat câte un like la attendurile prietenilor la vreo milonga. dar m-am (ne)mulțumit să pun tango în sertarul acela cu ”într-o bună zi”.

fast forward la început de 2019. când, conform principiului ”să-ți dorești ce vrei”, la câteva minute după ce îmi programasem să mă întorc la mine și la tango, mi-a apărut pe perete o postare tangopasion despre o lecție demonstrativă. ”tango-ul face femeile mai femei, bărbații mai bărbați și cuplurile mai cupluri” este fraza cu care dragoș samoil m-a readus la tango. la lecțiile ținute la puro e bio marți și joi vorbim despre muzicalitate, conexiune și echilibru. și despre cum tango-ul nu înseamnă doar pași, ci, mai degrabă, tot ceea ce se întâmplă între pași.

încă nu îmi iese ocho spate. iar câteodată, pare că sar garduri la parada. înțepenesc de-a dreptul când simt o marcă de boleo și privesc cu admirație amestecată pe-alocuri cu invidie la fetele care plutesc fără greșeală pe parchet, în close embrace și în pantofii lor cu toc de 10, de la madame pivot.

încă mă lupt să-mi las fricile deoparte când răspund la un cabeceo (asta în fericitul caz în care îl observ). anticipez, dansez prea mult în cap și mă grăbesc. sunt chinuită de teama de ridicol și mă blochez când intuiesc privirile dezaprobatoare de pe margini. dar când îmi iese, când sunt cu adevărat acolo, când zâmbetul rămâne pe fața mea și a lui la un final de tanda (uite câte cuvinte noi am învățat lunile astea:), uit de toate împleticelile, frustrările și dezechilibrele. atunci mă simt ”cel mai eu”. calmă, caldă, deschisă. echilibrată. prezentă. și implicată într-o relație /o conexiune minunată. cu mine. cu partenerul meu. cu tango.

pe dragoș samoil și pe andreea tudose îi găsiți pe pagina tangopasion.

foto: bernard-verougstraete/pixabay