sunt câțiva ani buni deja (refuz să-mi amintesc cu exactitate câți:) de când prietenul duțu a presupus că port o lingură desenată la gât de frică să nu rămân fără tacâmuri la restaurant. n-am folosit-o niciodată în acest scop practic, ce-i drept, dar mi-a plăcut pe loc când am văzut-o pe-o tarabă, la un târg pestriț din barcelona.

mi-am cumpărat atunci o lingură și o linguriță și m-am certat apoi în gând că m-am trezit să fac economii fix la zdrăngănele cool. mi-am promis însă că îmi voi face propriile linguri, imediat ce voi soluționa problemele tehnice. am făcut-o abia anul acesta, când ”prietenul prietenei facebook” mi-a îndoit suficiente linguri cât să îmi zburde imaginația câteva zile.

mi-am pus speranțele, fricile și citatele preferate pe fața și pe spatele lingurilor, jucându-mă convex și concav, greșind cu entuziasm și primind cu surpriză comentariile (de bine!) ale celor din jur.

unele „opere” n-au supraviețuit la montaj – lingura ”fabergé”, îndelung lucrată, și-a găsit sfârșitul, mai puțin dramatic decât cel al romanovilor, într-o cană cu acetonă, iar altele au pierit în încercarea mea de a le face mai frumoase (se pare că mai puțin e, într-adevăr, mai mult).

chiar și așa, stângace și greșite, ca mine uneori, lingurile ”mele” au fost făcute cu drag, și și-au găsit chiar și un nume de rubrică – spoone-mi.

nu știu dacă e doar o fază sau voi ajunge să fiu cunoscută ca fata cu lingurile (so, what? i’ve been called worse:), dar pentru liniștea familiei, promit în mod public că nu voi trece la furculițe și cuțite.

LATER EDIT:

Când am rugat-o să îmi ”spoonă” sincer dacă îi plac, soră-mea mi-a trimis pozele de mai jos ca dovadă:)

LATER EDIT 2

până când site-ul va fi gata, poți să vezi ce mi-au mai lucrat gândurile și imaginația – pe pagina de facebook spoone-mi