5 minute la rupea

doar pentru că îmi plac mult cetățile (era de așteptat de la cineva care poartă numele calancea?:), o să ignor faptul că la rupea, altfel, frumos renovată și restaurată, cineva s-a gândit că s-ar potrivi de minune niște geamuri suspect de ”termopane” (until proven guilty).

oprirea mea de – hai, nu 5, dar maxim – 30 de minute, în drum spre valea verde (care nu scapă fără o viitoare postare, din motive pe care le veți înțelege la momentul cu pricina) nu a permis o documentare serioasă. mă voi abține, deci, de la lecții de istorie, pe care le găsiți frumos înșirate aici – și voi lipi de ecranele voastre aceste imagini. luate într-o zi cu arșiță la exterior, dar răcoare în încăperile de piatră ale cetății deschise publicului, după un lung drum cu microbuzul.

rupea ar merita ceva mai multă atenție din partea mea și promit să-mi rup mai mult din timp, de vreme ce ea s-a încăpâțânat să reziste de 7 secole în istorie.

foto: stradalunii.com