îmi imaginez lucruri și nu pot să le execut – i-a răspuns jane eyre lui edward rochester când a întrebat-o dacă e mulțumită de desenele ei. iar eu i-am înțeles imediat frustrarea. spectaculoasele desene din mintea mea s-au încăpățânat întotdeauna să nu dorească pe hârtie sau pânză, așa că de pictură și de pictori mă apropii cu ceva mai multă sfială/admirație. a fost nevoie, deci, de 3 vizite, pentru a putea scrie ceva despre expoziția ”lui câlția”. (în spiritul sincerității complete, acesta este, de fapt, al doilea text pe care-l scriu – marele avantaj/dezavantaj al online-ului este că ne dă voie să ne răzgândim de câte ori vrem:).

prima oară m-am împrietenit cu obiectele grăitoare ajungând mai devreme la vernisaj, a doua oară am avut șansa unei discuții în direct chiar cu pictorul, la o întâlnire cu presa (are și meseria asta avantajele ei!), iar a treia mea vizită a avut loc într-o sâmbătă, când orașul era ”în pauză” și lumea chiar zâmbea!

chiar și așa, cuvintele încă nu mi s-au adunat. știu doar că n-o să mă erijez în critic de artă. niciodată nu mi-au plăcut încercările de traducere a ceea ce a dorit artistul să spună, începând de la școală, unde ani întregi ne-a urmărit expresia aceasta, până la cronicile de tot felul, cele mai multe – pretențioase și demonstrative, mustind de expresii sforăitoare.

pictura dumneavoastră este rocambolescă și vezuviană – era o replică dintr-un film ale cărui personaje ajungeau la un moment dat la un vernisaj și de care îmi amintesc de câte ori asist la discursuri de zeci de minute pe la evenimente de gen.

în ceea ce mă privește, prefer, mărturisesc, abordarea pictura iaște aceea care ne zgândăre ochii într-un mod plăcut, deși sunt perfect capabilă să port o discuție despre las meninas (și mulțumesc profesoarei mele de istorie a artei din liceu pentru asta!), știu în ce tablou a folosit prima oară da vinci tehnica sfumato, ba chiar eșuez onorabil în încercările asistate de-a reproduce un morandi sau un klimt (eșuez este cuvântul cheie!:)).

n-o să vă spun, deci, cât de FRUMOASE sunt picturile semnate ștefan câlția. nici cât de mult îmi plac siluetele lui ”bizantine”, cu ochii rotunzi, plutind a mister și privind a mirare. și nici cum aș fi putut sta ore întregi să descifrez corabia nebunilor (pe care o vedeți pozată ”telefonistic” mai jos).

o să vă spun doar că titlul expoziției este inspirat – de la ușa salvată dintr-o demolare de pe strada maria rosetti, la  foaia matricolă din anul 1939 sau ulcelele pe care oamenii din șona i le-au adus pictorului, să le ”ocrotească” – fiecare dintre obiectele aflate ”în gazdă” la muzeul colecțiilor de artă spune o poveste.

le puteți vedea pe toate (ba chiar și asculta pe unele, grație unei aplicații istețe, care redă înregistrări cu artistul, spunând povestea unora dintre exponate) până pe 20 septembrie.

pagina de facebook ștefan câlția.locuri este de urmărit, pentru că acolo vor fi anunțate evenimentele organizate în cadrul expoziției – 4 întâlniri cu artistul (despre școală, cărți cu desene, cartea cu gravuri, peisaj și plante), serata muzeală (cu ana blandiana și ștefan câlția) sau cafeneaua critică, moderată de ioan bogdan lefter.

expoziția ștefan câlția. obiecte grăitoare este una ”prietenoasă” și cu copiii – pentru ei se vor organiza aici, în fiecare zi de luni, ateliere creative. coordonate de cristiana drăghici (copii creativi/galeria posibilă), atelierele sunt concepute pentru copii cu vârste între 7 și 14 ani și durează 90 de minute. rezervări și programări pentru ateliere: 021.212.96.42; 021.212.96.41

alte ”date tehnice”:

expoziția ștefan câlția. obiecte grăitoare a fost organizată de muzeul colecțiilor de artă, în colaborare cu fundația ștefan câlția și cu galeria posibilă și celebrează vârsta de 75 de ani, împlinită de artist în luna mai a acestui an.

program de vizitare: de sâmbătă până miercuri, între orele 11.00 – 19.00

gratuit: prima miercuri din fiecare lună

tarif bilet întreg: 10 lei (cu reducerile obișnuite)

curatori: liliana chiriac, șef secție la muzeul colecțiilor de artă și alexandra manole, curator la galeria posibilă

foto: stradalunii.com, romina banu